smolésc v. tr. (d. smoală, ca și sîrb. smoliti, bg. smolĭy, rus. smolitĭ). Ung cu smoală: luntre smolită. Fig. Înegresc, pîrlesc, întunesc la față: soarele te-a cam smolit. V. refl. Se zice despre hornurĭ cînd funinginea topită le acopere cu o substanță lucitoare ca smoala și ușor inflamabilă: hornu s’a smolit.