SMIRNĂ¹ adv. (Și în forma smirna) În poziție de drepți; nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). Ai noștri, cînd dorm, smirnă, nu li se aude decît răsufletul. STANCU, D. 43. Smirnă toți! și din toate piepturile... pornește un întreit ura. CARAGIALE, O. III 22. ◊ (În construcție cu verbul «a sta», mai rar cu alte verbe) Alteța-voastră imperială este prea bună, răspunse generalul, oprindu-se smirnă la doi pași de arhiduce. VORNIC, P. 113. Cînd răcnea la telefon, soldații și ofițerii făceau smirna înaintea pîlniei. C. PETRESCU, Î. I 267. La tablă stau smirna patru fetițe...cu ochii țintă la examinator. VLAHUȚĂ, O. A. II 192. – Variantă: smirna adv.