smetie și zmetie f. (vsl. sŭmetiĭe, rus. smétĭe, gunoĭ măturat; ceh. metia, dim. metelka, nuĭa, vargă; bg. rus. metla, mătură; bg. po-mét, coadă de mătură de curte. V. mătură). Munt. Mold. sud. Prăjină, nuĭa, vargă (la Cod. = peleacă, „prăjină pentru bătaĭe”).- Pe atuncĭ nu eraŭ puștĭ de astea de un cot; Negrilă avea o pușcă cît o smetie (Sov. 27). Să-ĭ ție mănunchĭu de smetiĭ (ca să-ĭ bată. Lung. 71).