slavism n. 1. tendență politică de a grupa pe Slavi într’o națiune unică; 2. influență slavă: slavismul dură în Țările Române dela întemeierea lor până la Mateiu Basarab și Vasile Lupu (1290-1633); 3. vorbă sau construcțiune particulară limbei slavone: slavismele formează contingentul cel mai însemnat din elementele străine ale limbei române. Ele constituesc pătura cea mai veche a împrumuturilor lexicale, datând din diferite epoce. Fondul slav bisericesc se trage din bulgărește. Mai târziu, ruteana, polona și rusa au influențat succesiv graiul moldovenesc, iar sârba și bulgara pe cel muntenesc.