SIRUL etnic, „sirian” < gr. Συρία. 1. – epitetul scriitorului bisericesc Efrem din Siria; Sim (Puc); Sirea (16 B VI 259); – Vîjdea, ard., 1916; în cazul genitiv „a Sirei” (17 B I 300). 2. Coincidențe: Siria s și Siriul munte în m-tii Buzăului. 3. Siriian ginerele Șoldei de Solești (BCI IV 189); – fiul lui Profir (Cat mold II). Cf. „Neeman Sirianul”, pomenit în Noul Testament. 4. + -ina: Sirina b., mold.