SIREPIE s.f. (Mold.) Cruzime, răutate. Scoală-te, Doamne, de-i îngrozeaște Și sirepia le potoleaște. DOSOFTEI, PS. Atîta le-au îmblinzit și le-au domolit . . ., cît din cea veache si de fire a lor sirepie macar o picătură nu le-au rămas. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sireap + suf. -ie. Vezi și sireap. Cf. c u m p l i c i u n e.