sirepie sfs [At: CORESI, EV. 364 / E: sireap + -ie] 1 (Rar) Însușire a unui cal sireap (3) Si: sălbăticie (2). 2 (Înv) Cruzime (2). 4 (Înv) Răutate.

sirepíe f. (d. sireap). Vechĭ. Ferocitate, sălbătăcie. Azĭ. Impetuozitate (a cailor sirepĭ).

SIREPIE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

sirepie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

SIREPIE s.f. (Mold.) Cruzime, răutate. Scoală-te, Doamne, de-i îngrozeaște Și sirepia le potoleaște. DOSOFTEI, PS. Atîta le-au îmblinzit și le-au domolit . . ., cît din cea veache si de fire a lor sirepie macar o picătură nu le-au rămas. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sireap + suf. -ie. Vezi și sireap. Cf. c u m p l i c i u n e.