SIPICĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee: a) plantă cu tulpina ramificată, cu frunze spintecate și cu flori albe-albăstrui dispuse în capitule (Cephalaria transilvanica); b) plantă cu flori, compuse din capitule gălbui-roșietice, întrebuințată ca plantă medicinală (Scabiosa ochrolenca). Erau păduri cu luminișuri largi, creștea sipica înaltă cît omul, nu te vedeai din ea. STANCU, D. 333. Foaie verde de sipică. TEODORESCU, P. P. 323.