SINTEZĂ, sinteze, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. Cu materialul sistematizat... să treacă dintr-o dată la lucrări de sinteză. CAMIL PETRESCU, O. II 419. În actul de percepție spiritul face acte de sinteză mintală. GHEREA, ST. CR. III 232. 2. Metodă prin care se obțin compuși chimici complecși, din corpi mai simpli sau direct din elemente.