sinteză sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~es, ~esis, ~zie / S și: ~esă / Pl: ~ze / E: ngr σύνθεσις, fr synthèse] 1 Metodă științifică de cercetare a fenomenelor bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare. 2 Îmbinare a două sau mai multe elemente, care pot forma un tot unitar. 3 Recapitulare succintă Si: rezumat. 4 (Ccr) Lucrare, operă etc. care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 5 Unitate didactică între laturi, tendințe etc. contrare. 6 (Flz) Moment final al triadei hegeliene, care reprezintă fuziunea tezei și a antitezei, într-o unitate superioară. 7 (Chm) Operație de obținere a unui compus chimic fie din elementele chimice componente, fie plecând de la compuși mai simpli. 8 (Fiz) Combinare a culorilor rezultată din amestecul a două sau mai multe culori sau din suprapunerea acestora. 9 Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. 10 (Fiz; îs) ~za sunetelor Tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor prin intermediul unor parametri relevanți. 11 (Fiz; îas) Tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane. 12-13 (Grm; înv) Sintaxă (1-2).