siníe f. (turc. sini, masă rătundă scundă, tablá, d. čin, China, adică, la început, „tablá de porțelan chinezesc”; ngr. sini, sîrb. bg. siniĭa, sinie. V. cinie 2. Cp. cu farfurie). Est. Tipsie, tava rătundă de copt plăcinta și de pus coliva. Masă rătundă scundă care se maĭ vede rar azĭ pe la țară pin Banat, Bucovina și vechiu regat (ĭa se întrebuința și’n orașe și se punea pe divan, ĭar membriĭ familiiĭ, în ciorapĭ, se puneau în prejuru eĭ). V. sofra.