Definiția cu ID-ul 490322:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINGULATIV, -Ă I. adj. (în limbile slave, despre o formație derivată) care caracterizează un individ opus unui ansamblu. II. s. n. sufix de ~ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. (< fr. singulatif)