singulariza vtr [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~zez / E: fr singulariser] 1-2 A fi (sau a face să fie) altfel decât alți indivizi, decât alte fenomene etc. din aceeași categorie prin anumite trăsături specifice, individuale Si: a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) evidenția, a (se) ilustra, a (se) individualiza, a (se) izola, a (se) remarca, (înv) a (se) însemna, a (se) vesti. 3-4 A fi (sau a face să fie) singur printre sau față de indivizi, față de fenomene etc. de aceeași categorie Si: a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) izola. 5-6 A ieși (sau a face să iasă) din comun în raport cu ceilalți indivizi, cu celelalte fenomene etc. din aceeași categorie.