sineli v vz sinili

sinelì v. a scrobi albastru. [V. sineală].

SINEALĂ s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo.

sâneală sf vz sineală

sineală sf [At: CIHAC, II, 336 / V: (reg) sân~ / Pl: ~eli / E: bg синило (dal синяло)] (Pop) 1 Culoare albastră. 2 Vopsea albastră. 3 (Spc) Albăstreală pentru rufe și var. 4 (Pex) Apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie.

sinili vt [At: CIHAC, II, 336 / V: (înv) ~neli / Pzi: ~lesc / E: sineală] (Mol; c. i. rufe) A sini.

SINEALĂ s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo.

SINEALĂ s. f. (Mold.) Scrobeală albastră; albăstreală. Deasupra, nourii se desfăcuseră și cerul se arăta umed-întunecos, ca sineala. SADOVEANU, O. I 153.

SINILI, sinilesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A albăstri rufele spălate, clătindu-le cu scrobeală albastră (pentru a le da o culoare albă strălucitoare). (Poetic, cu pronunțare regională) Cu cămeșa albă-n floare, spălată de fată mare, cu sopon de cinci parale, sînilită-n lăcrămioare. ȘEZ. III 22. – Variantă: sineli vb. IV.

SINEALĂ ~eli f. 1) Substanță de culoare albastră, folosită pentru a accentua albul unor obiecte; albăstreală. ~ pentru rufe. 2) Apă cu această substanță, în care se clătesc albiturile. [G.-D. sinelii] /<bulg. sinilo

A SINILI ~esc tranz. (albituri) A clăti cu sineală; a albăstri. /Din sineală

sineală f. scrobeală albastră: hârtie de sineală. [Bulg. SINILO].

sineálă f., pl. elĭ (bg. sinilo, sineală, d. sinĭ, albastru; vsl. sinŭ, liliachiŭ, livid; ung. szin, coloare). Ultramarin, o văpsea albastră închisă (ceva maĭ închisă de cît coloarea măriĭ și a ceruluĭ după ploaĭe) care se vinde în bobițe orĭ supt formă de hîrtie colorată cu care spălătoresele, maĭ ales la țară, albăstresc rufele. – În Munt îi zice și... scrobeală albastră! V. vinețeală.

sinelésc v. tr. (d. sineală; ung. szinelni, a colora). Est. Albăstresc rufele cu sineală, sinesc. – În nord sinilesc.

sineală (pop.) s. f., g.-d. art. sinelii

sinili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinilesc, 3 pl. sinilește, imperf. 1 sinileam; conj. prez. 1 sg. să sinilesc, 3 să sinilească

sineală (pop.) s. f., g.-d. art. sinelii

sinili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinilesc, imperf. 3 sg. sinilea; conj. prez. 3 să sinilească

sineală s. f., g.-d. art. sinelii

sinili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinilesc, imperf. 3 sg. sinilea; conj. prez. 3 sg. și pl. sinilească

SINEALĂ s. v. albastru, albăstreală, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, ultramarin.

SINILI vb. v. albăstri.

sineală s. v. ALBASTRU. ALBĂSTREALĂ. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENINĂTATE. ULTRAMARIN.

sinili vb. v. ALBĂSTRI.

sineală (-eli), s. f. – Vopsea albastră, indigo. Bg., rus. sinilo, din sl. sini „negru” (Cihac, II, 336; Tiktin; Iordan, Dift., 82), cf. sein. – Der. sineli (var. sinili), vb. (a clăti rufele cu albăstreală); sineliu (var. siniliu), adj. (albăstriu). În Mold.