Definiția cu ID-ul 383236:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINDERE s.f. 1. (În filozofia medievală) Facultate care face posibilă distingerea binelui de rău. 2. (Liv.) Conștiința de sine; capacitatea de a distinge, de a face conexiuni. [Cf. it. sinderesi < gr. synteresis < synterein – a veghea].