SINCROTRON, sincrotroane, s. n. Accelerator ciclic pentru electroni mai puternic decât betatronul de care se deosebește prin capacitatea de a menține sincronismul dintre mișcarea electronilor și variația tensiunii acceleratoare. – Din fr. synchrotron.

sincrotron sn [At: LTR² / Pl: ~oane / E: fr synchrotron] (Fiz) Accelerator ciclic pentru electroni, mai puternic decât betatronul, folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ.

SINCROTRON, sincrotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ. – Din fr. synchrotron.

SINCROTRON, sincrotronuri, s. n. Accelerator de electroni, folosit în cercetările experimentale de fizică nucleară, în care electronii sînt accelerați întîi de un cîmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un cîmp electric alternativ.

SINCROTRON, sincrotronuri, s. n. Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sînt accelerați întîi de un cîmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un cîmp electric alternativ. – Fr. synchrotron.

SINCROTRON s.n. Accelerator de particule de mare putere, în care accelerarea acestora se face mai rapid și cu efect mai mare prin modularea simultană a cîmpului accelerator și a cîmpului magnetic focalizant. [< fr. synchrotron].

SINCROTRON s. n. accelerator ciclic de particule de mare putere, în care mișcarea de rotație a acestora și variația tensiunii acceleratoare sunt sincronice (1). (< fr. synchrotron)

sincrotron s. n. (fiz.) Accelerator în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic, apoi de unul electric ◊ „Spre deosebire de acceleratoarele existente [...] noul sincrotron va avea un câmp magnetic cu autoreglare.” Sc. 8 II 62 p. 5 (din fr. synchrotrone; PR 1950; LTR, DC; DEX, DN3)

sincrotron (desp. -cro-tron) s. n., pl. sincrotroane

sincrotron (-cro-tron) s. n., pl. sincrotroane

sincrotron s. n. (sil. -tron), pl. sincrotroane