SIMULAȚÍE (< fr.; lat.) s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulare. ♦ (Dr.) Folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale, fie că această operație nu a avut loc (în cazul ficțiunii), fie că operația reală este alta decât aceea arătată în înscris (în cazul deghizării), fie că operația reală a intervenit între alte persoane decât cele indicate în înscris ca fiind părți (în cazul interpunerii de persoane).