SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiúne s. f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMULÁȚIE s.f. Simulare. [Gen. -iei, var. simulațiune s.f. / cf. fr. simulation, lat. simulatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMULÁȚIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. (< fr. simulation, lat. simulatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMULÁȚIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

simuláție s. f. (sil. -ți-e), art. simuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. simuláției; pl. simuláții, art. simuláțiile (sil.-ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

SIMULAȚÍE (‹ fr.; lat.) s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulare. ♦ (Dr.) Folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale, fie că această operație nu a avut loc (în cazul ficțiunii), fie că operația reală este alta decât aceea arătată în înscris (în cazul deghizării), fie că operația reală a intervenit între alte persoane decât cele indicate în înscris ca fiind părți (în cazul interpunerii de persoane).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink