2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMPLIFICARE, simplificări, s. f. Acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificație. – V. simplifica.

SIMPLIFICARE, simplificări, s. f. Acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificație. – V. simplifica.

simplificare sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~cări / E: simplifica] 1 Operație de reducere la esențial, de renunțare la ornamente de prisos Si: (îvr) simplificație (1). 2 Rezolvare fără dificultate Si: (îvr) simplificație (2). 3 (Mat) Reducere a unei ecuații sau a unei fracții printr-un divizor comun Si: (rar) simplificație (3). 4 (Mat) Transformare a unei egalități în altă egalitate echivalentă cu forma mai simplă Si: reducere, (rar) simplificație (4), (îvr) schimbare.

SIMPLIFICARE, simplificări, s. f. Acțiunea de a simplifica; modificare care simplifică. Simplificarea aparatului de stat.Vor face fără împotriviri acest sacrificiu în favoarea armoniei limbii și în privirea simplificării ortografiei. ALECSANDRI, S. 6. ◊ (Mat.) Simplificarea fracțiilor = reducerea fracțiilor printr-un divizor comun.

SIMPLIFICARE s.f. Acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificație; (spec.; mat.) operația de a reduce fracțiile. [< simplifica].

SIMPLIFICA, simplific, vb. I. Tranz. A face să fie (mai) simplu (1, 2). ♦ A reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun; a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. – Din lat. simplificare, fr. simplifier.

SIMPLIFICA, simplific, vb. I. Tranz. A face să fie (mai) simplu (1, 2). ♦ A reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun; a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. – Din lat. simplificare, fr. simplifier.

simplifica vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: simplific / E: lat simplificare, fr simplifier] 1 vtf A face să devină (mai) simplu (15-30) Vz schematiza. 2 vr A deveni mai simplu (15-30). 3 vt (Mat) A reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun Si: a reduce, (înv) a reducțirui, a scurta (9), (îvr) a schimba. 4 vt (Mat) A transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă.

SIMPLIFICA, simplific, vb. I. Tranz. A face mai simplu. (Absol.) De la Irina n-ai ce afla. – De ce? – Irina suferă de același păcat ca și dumneata: simplifică. Viața nu încape în formule. BARANGA, I. 194. ◊ Refl. Poate că la anul, poate și mai curînd, toată această strălucită arhitectură... se va simplifica. GALACTION, O. I 343. ♦ (Mat.) A împărți cu aceeași valoare numitorul și numărătorul unei fracții sau ambii membri ai unei ecuații, pentru a obține o fracție sau o ecuație echivalentă cu cea dată, dar cu termenii mai mici; a reduce prin divizor comun.

SIMPLIFICA vb. I. tr. A face (mai) simplu. ♦ A reduce o fracție, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun. [P.i. simplific, 3,6 -că. / cf. fr. simplifier < lat. simplex – simplu, facere – a face].

SIMPLIFICA vb. tr. a face (mai) simplu. ◊ a reduce o fracție, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun. (< fr. simplifier, lat. simplificare)

A SIMPLIFICA simplific tranz. 1) A face mai simplu, mai puțin complicat. 2) A curăța de elemente secundare. 3) (fracții sau expresii algebrice) A micșora printr-un divizor comun; a reduce. [Sil. sim-pli-] /<lat. simlpificare, fr. simplifier

*simplifíc, a -á v. tr. (mlat. simplifico, -ficáre. V. modi-fic). Fac maĭ simplu: a simplifica o problemă, o fracțiune, niște formalitățĭ.

*simplificațiúne f. (mlat. simplificátio, -ónis). Acțiunea de a simplifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

simplificare s. f., g.-d. art. simplificării; pl. simplificări

simplificare s. f., g.-d. art. simplificării; pl. simplificări

simplificare s. f., g.-d. art. simplificării; pl. simplificări

simplifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. simplific, 2 sg. simplifici, 3 simplifică; conj. prez. 1 sg. să simplific, 3 să simplifice

simplifica (a ~) vb., ind. prez. 3 simplifică; conj. prez. 3 să simplifice

simplifica vb., ind. prez. 1 sg. simplific, 3 sg. și pl. simplifică; conj. prez. 3 sg. și pl. simplifice

simplifica (ind. prez. 3 sg. și pl. simplifică)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIMPLIFICARE s. v. schematizare.

SIMPLIFICARE s. (MAT.) reducere, reducție, (înv.) simplificație. (~ unei fracții.)

SIMPLIFICARE s. (MAT.) reducere, reducție, (înv.) simplificație. (~ a unei fracții.)

SIMPLIFICA vb. (MAT.) a reduce, (înv.) a reduțirui, a scurta. (A ~ o fracție.)

SIMPLIFICA vb. (MAT.) a reduce, (înv.) a reduțirui, a scurta. (A ~ o fracție.)

Intrare: simplificare
simplificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simplificare
  • simplificarea
plural
  • simplificări
  • simplificările
genitiv-dativ singular
  • simplificări
  • simplificării
plural
  • simplificări
  • simplificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: simplifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • simplifica
  • simplificare
  • simplificat
  • simplificatu‑
  • simplificând
  • simplificându‑
singular plural
  • simplifică
  • simplificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • simplific
(să)
  • simplific
  • simplificam
  • simplificai
  • simplificasem
a II-a (tu)
  • simplifici
(să)
  • simplifici
  • simplificai
  • simplificași
  • simplificaseși
a III-a (el, ea)
  • simplifică
(să)
  • simplifice
  • simplifica
  • simplifică
  • simplificase
plural I (noi)
  • simplificăm
(să)
  • simplificăm
  • simplificam
  • simplificarăm
  • simplificaserăm
  • simplificasem
a II-a (voi)
  • simplificați
(să)
  • simplificați
  • simplificați
  • simplificarăți
  • simplificaserăți
  • simplificaseți
a III-a (ei, ele)
  • simplifică
(să)
  • simplifice
  • simplificau
  • simplifica
  • simplificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simplificare, simplificărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a simplifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Simplificarea aparatului de stat. DLRLC
    • format_quote Vor face fără împotriviri acest sacrificiu în favoarea armoniei limbii și în privirea simplificării ortografiei. ALECSANDRI, S. 6. DLRLC
    • 1.1. matematică Simplificarea fracțiilor = reducerea fracțiilor printr-un divizor comun. DLRLC DN
etimologie:
  • vezi simplifica DEX '09 DEX '98 DN

simplifica, simplificverb

  • 1. A face să fie (mai) simplu ((1.), (2.)). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: complica
    • format_quote (și) absolut De la Irina n-ai ce afla. – De ce? – Irina suferă de același păcat ca și dumneata: simplifică. Viața nu încape în formule. BARANGA, I. 194. DLRLC
    • format_quote reflexiv Poate că la anul, poate și mai curînd, toată această strălucită arhitectură... se va simplifica. GALACTION, O. I 343. DLRLC
    • 1.1. A reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun; a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.