SIMPLIFICA, simplific, vb. I. Tranz. A face mai simplu. (Absol.) De la Irina n-ai ce afla. – De ce? – Irina suferă de același păcat ca și dumneata: simplifică. Viața nu încape în formule. BARANGA, I. 194. ◊ Refl. Poate că la anul, poate și mai curînd, toată această strălucită arhitectură... se va simplifica. GALACTION, O. I 343. ♦ (Mat.) A împărți cu aceeași valoare numitorul și numărătorul unei fracții sau ambii membri ai unei ecuații, pentru a obține o fracție sau o ecuație echivalentă cu cea dată, dar cu termenii mai mici; a reduce prin divizor comun.