SIMETRIC, -Ă, simetrici, -e, adj. 1. (Despre forme sau lucruri) Care are simetrie, ale cărui părți sînt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie. Galerii drepte, simetrice, săpate cu ciocanul și cu dalta BOGZA, A. Î. 169. Coșbuc desface versul în două părți simetrice și repetă cuvîntul în fiecare parte de vers. Prin acest procedeu... ajunge la efecte minunate. GHEREA, ST. CR. III 377. [Soldații] se-nșiră ca un codru de puști, de baionete... Un arsenal simetric de arme. ALECSANDRI, P. III 336. ◊ (Adverbial) Pe pînză, păsărelele galbene și viorii zburau simetric și decorativ. CAMIL PETRESCU, N. 60. Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia... simetric deasupra nărilor largi. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ (Substantivat, n. și f.) Punct aflat în simetrie cu alt punct. Simetricul unui punct A față cu un plan P. GEOMETRIA, S. 42. O figură F¹, care este simetrica figurii F. ib. 57. 2. (Mat.; în expr.) Funcțiune simetrică = funcțiune de mai multe variabile care nu se schimbă cînd variabilele sînt permutate între ele.