SIMETRIC, -Ă, simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezintă simetrie (1), care se caracterizează prin simetrie, ale cărui părți sunt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite; p. ext. despre două figuri geometrice) Care prezintă simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. și f.) Dreaptă sau punct așezat în simetrie cu altă dreaptă sau cu alt punct. ♦ Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. – Din fr. symétrique.

simetric, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr symétrique, it simetrico] 1-2 a, av (D. elementele unui ansamblu) (Care se află) într-un raport echilibrat Si: armonios, potrivit², proporțional. 3 a (Pex; d. obiecte, sisteme materiale sau mentale) Care este format din elemente aflate într-un raport echilibrat și distribuite regulat Si: armonios, potrivit², proporțional. 4-5 a, av (D. elementele de obicei opuse ale unui tot) (Care se află) într-o corespondență exactă de formă, de poziție etc. Si: concordant (1), (grî) simmetru (1). 6 a (Pex, d. sisteme materiale sau mentale) Care este format din elemente aflate într-o corespondență exactă de formă, de poziție Si: concordant (1), (grî) simmetru (2). 7 a (Gmt; spc; d. două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice, pex, d. două figuri geometrice sau d. părți ale acestora) Care are proprietatea de a fi la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau de un punct. 8 sf (Gmt; spc) Dreaptă așezată în simetrie cu altă dreaptă, cu un punct sau cu un plan. 9 sn (Gmt; spc) Punct așezat în simetrie cu alt punct, cu o dreaptă sau cu un plan. 10 a (Mat; spc; îs) Funcție ~ă Funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. 11 a (Mat; spc; îs) Relație ~ă Relație între elementele unei mulțimi în care, dacă un anumit element este în relație cu un al doilea element, atunci al doilea element este în relație cu primul element.

SIMETRIC, -Ă, simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezintă simetrie (1), care se caracterizează prin simetrie, ale cărui părți sunt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite; p. ext. despre două figuri geometrice) Care prezintă simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. și f.) Dreaptă sau punct așezat în simetrie cu altă dreaptă sau cu alt punct. ♦ Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. – Din fr. symétrique.

SIMETRIC, -Ă, simetrici, -e, adj. 1. (Despre forme sau lucruri) Care are simetrie, ale cărui părți sînt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie. Galerii drepte, simetrice, săpate cu ciocanul și cu dalta BOGZA, A. Î. 169. Coșbuc desface versul în două părți simetrice și repetă cuvîntul în fiecare parte de vers. Prin acest procedeu... ajunge la efecte minunate. GHEREA, ST. CR. III 377. [Soldații] se-nșiră ca un codru de puști, de baionete... Un arsenal simetric de arme. ALECSANDRI, P. III 336. ◊ (Adverbial) Pe pînză, păsărelele galbene și viorii zburau simetric și decorativ. CAMIL PETRESCU, N. 60. Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia... simetric deasupra nărilor largi. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ (Substantivat, n. și f.) Punct aflat în simetrie cu alt punct. Simetricul unui punct A față cu un plan P. GEOMETRIA, S. 42. O figură F¹, care este simetrica figurii F. ib. 57. 2. (Mat.; în expr.) Funcțiune simetrică = funcțiune de mai multe variabile care nu se schimbă cînd variabilele sînt permutate între ele.

SIMETRIC, -Ă adj. 1. Care prezintă simetrie. ♦ (s.n. și f.) Dreaptă sau punct așezate simetric cu altă dreaptă sau cu alt punct. 2. Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice mutări ar suferi aceste variabile. [< fr. symétrique, it. simmetrico].

SIMETRIC, -Ă adj. 1. (și adv.) care prezintă simetrie. 2. (mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi în care, dacă un anumit element este în relație cu un al doilea, acesta este în relație cu primul; funcție ~ă = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă dacă se permută variabilele. ◊ (s. f.) dreaptă sau punct așezat(ă) simetric cu altă dreaptă sau cu alt punct. (< fr. symétrique)

SIMETRIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care prezintă simetrie. 2) Care ține de simetrie; propriu simetriei. [Sil. -me-tric] /<fr. symétrique, it. simetrico

simetric a. care are simetrie.

*simétric, -ă adj. n.(vgr. sym-metrikós V. metric). Care are simetrie: trupu animalelor e simetric. Adv. Cu simetrie: casă zidită simetric.

simetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. simetrici; f. simetrică, pl. simetrice

simetric (-me-tric) adj. m., pl. simetrici; f. simetrică, pl. simetrice

simetric adj. m. (sil. -tric), pl. simetrici; f. sg. simetrică, pl. simetrice

SIMETRIC adj. armonios, concordant, echilibrat, proporționat, regulat. (Un ansamblu ~; trăsături ~.)

SIMETRIC adj. armonios, concordant, echilibrat, proporționat, regulat. (Un ansamblu ~; trăsături ~.)

Simetric ≠ asimetric

TRIMETILBENZEN SIMETRIC s. (CHIM.) mesitilenă.

TRIMETILBENZEN SIMETRIC s. (CHIM.) mesitilenă.