SILVOSTÉPĂ (< silvo + stepă) s. f. (GEOGR.) Zonă de tranziție între pădure și stepă; antestepă, în care vegetația ierboasă alternează cu petice de păduri compacte sau cu păduri poienițe. În s. tipică de pe terit. Ucrainei și părții europene a Federației Ruse, ca și în N Moldovei și în Câmpia de Vest pădurile sunt alcătuite preponderent din stejar sau gorun; în Câmpia Română, sudul Moldovei și Dobrogea esențele lemnoase predominante în s. sunt stejarul pufos, stejarul brumăriu și cerul (constituind tipul sudic de s., cu influențe mediteraneene). În Siberia pădurile de s. sunt alcătuite din conifere, în special pin. În prezent vegetația naturală de s. a fost înlocuită de culturi agricole, iar pădurile care s-au mai păstrat sunt adesea transformate ca urmare a acțiunilor silviculturale. Solurile tipice de s. sunt cernoziomurile cambice.