Silviu Prenume moderne care se bucură astăzi de popularitate la noi, Sílviu și Sílvia reproduc pe cale cultă două nume celebre în istoria legendară a romanilor. Conform tradiției, Rea Silvia era fiica lui Numitor, regele cetății Alba Longa; Amulius, uzurpatorul tronului fratelui său, o constrînge să se facă vestală (preoteasă a zeiței Vesta; ea trebuia să mențină focul sacru și să-și păstreze castitatea timp de treizeci de ani, cît dura funcția sacerdotală; încălcarea acestei prescripții era pedepsită prin înmormîntarea de vie). Iubită de zeul Marte, Silvia dă naștere lui Romulus și Remus; pedepsită de rege pentru păcatul zeiesc, ea este aruncată în Tibru, dar divinitatea rîului o ia de soție. Silvius, fiul lui Enea și al Laviniei, este considerat strămoșul regilor din Alba Longa. Dacă aceste elemente ale tradiției și legendei ar fi fapte istorice reale, Silvius și Silvia ar avea o foarte mare vechime, iar explicarea lor prin lat. silva „pădure” n-ar fi decît o etimologie populară, ca multe altele. Există și ipoteza că numele sînt creații mai tîrzii, legate de povestea fondării Romei, caz în care etimonul silva este posibil (afirmația se sprijină pe un fapt nu lipsit de importanță și anume lipsa numelor din izvoare mai vechi; Silvius și Silvia nu apar decît la Vergiliu, adică destul de tîrziu). Din mitologia romană este cunoscut și Silvanus (derivat cu siguranță din subst. silva, silvae, din familia căruia fac parte sălbatic, silvic etc.), zeu rustic, protector al cîmpiilor și turmelor. Atestate cu valoare de gentilic, cognomen sau nume independente și pătrunse în onomasticonul creștin, Silvius (numeroși martiri din primele secole ale erei noastre), Silvia (o singură sfîntă moartă în 572) și Silvanus (unul dintre apostoli) se răspîndesc în Europa prin intermediul calendarului (venit prin filieră greco-slavă, doar ultimul apare sporadic în documentele noastre mai vechi). Silviu și Silvia au căpătat o nouă strălucire odată cu moda numelor clasice și literare folosite la noi încă din secolul trecut; ele au astăzi o largă răspîndire și frecvență destul de ridicată. ☐ Fr. Silvie, popular Selve (din Silvius), fem. Sylvie (prenume modern), Sauvan și Silvain (din Silvanus), germ. Silvia, Silvana, it. Silvio, Silvia, Silvano, Silvana, magh. Szilviusz, Silvia, Silvana, bg. Silvi, fem. Silvia, rus. Silvii, Silvia etc. ☐ Dintre personajele care au contribuit la răspîndirea numelor o amintim pe nimfa Silvia din drama pastorală Aminta de T. Tasso (în literatura pastorală apar și alte nume de personaje din tema silv-: Silveo, Silvera, Silvandre etc.). Poemul lui G. Leopardi, Către Silvia etc.