silitor, ~oare [At: PRAV. 205 / V: (reg) sâl~ sf^[1], (îvr) săl~ / Pl: ~i, ~oare / E: sili + -tor] 1 sm (Înv) Persoană care a înfăptuit un viol. 2-3 sm, a (Persoană) care îndeamnă la acțiuni (rele). 4 a (D. oameni) Care depune eforturi deosebite într-o acțiune. 5 a Care muncește cu seriozitate Si: activ, harnic, muncitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (liv) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (înv) diligent, (reg) porav, sârnic. 6 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 7 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care dovedește insistență, seriozitate Si: asiduu, insistent, perseverent, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. 8 a (Rar) Grăbit (3). 9 a (Grm; înv; d. forme verbale) Incoativ. 10 sfp (Reg; îf silitori) Obiect dintr-o bucată de lemn și cu o crăpătură umplută cu paie, folosit la diferitele obiceiuri de sărbători. corectat(ă)