sileaf sn [At: (cca 1816) IORGA, S. D. VII, 16 / V: (îvp) sel~, (pop) ~ap, ~ep, selef, (înv) ~ah, ~ef, ~eh, salafiu (A și: salafiu), seleah, seleap, (reg) ~liaf / Pl: ~uri / E: tc silâh „armă”, bg силях] 1 Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. 2 (Reg) Armă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Înv; îf salafiu) Cingătoare folosită ca talisman. 4 (Pex) Talisman.