SIC¹ adv. Cuvânt care înseamnă „așa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) și folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului. – Cuv. lat.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

SIC² interj. v. sâc.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

SIC adv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat. sic)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

SIC adv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greșeala sau cu ciudățenia sa. [< lat. sic – așa, întocmai].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

sic s.n. (reg.) pământ care conține calcar sau silitră.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

sic (-curi), s. n. (Înv.) Foiță de alamă, paietă. Mag. sík (Tiktin; Gáldi, Dict., 158), cf. sb., slov., ceh. sik. – Der. șicui, vb. (înv., a auri, a acoperi cu aur).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

sic (întocmai) adv.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC¹ s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC², șicuri, s. n. Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din scr. šik, magh. sik.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC¹ n. 1) Eleganță dezinvoltă, bazată pe un gust ales. 2) Rafinament spiritual; lucru amuzant. /<fr. chic
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC² adj. 1) Care vădește un gust rafinat; extrem de elegant. Rochie ~. 2) Care satisface gusturile unei persoane; în conformitate cu gusturile cuiva. O fată ~. /<fr. chic
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC³ ~uri n. Placă mică de metal lucios, care se aplică pe unele haine ca podoabă; paietă, fluture. /<sb. šik, ung. sik
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC I. s. n. eleganță, distincție, bun gust. ◊ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC s.n. (Argotic) Eleganță, distincție, gust. ♦ Lucru care amuză. [< fr. chic].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

șic s. n. – 1. Distincție, eleganță. – 2. (Adj. invar.) Elegant. Fr. chic.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC adj. v. ales, distins, elegant, fin, rafinat, select, stilat, subtil.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ȘIC s. v. bun-gust, distincție, eleganță, fluturaș, fluture, paietă, poleială, rafinament, staniol.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

șic adj. invar.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

șic (eleganță) s. n.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

șic (poleială, paietă) s. n., pl. șícuri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink