sic¹ av [At: ANTONESCU, D. / E: lat sic] Cuvânt care înseamnă „așa”, folosit, între paranteze, într-un text reprodus, pentru a arăta că acesta este redat exact, deși pare eronat.

sic³ i vz sâc¹

sic² s [At: PRIBEAGUL, P. R. 57 / V: sici, sit / Pl: ? / E: mg szik] (Reg) Pământ care conține calcar sau silitră.

SIC¹ adv. Cuvînt latin echivalent cu «așa», folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text aparține autorului respectiv și nu comentatorului.

SIC adv. Cuvînt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greșeala sau cu ciudățenia sa. [< lat. sic – așa, întocmai].

SIC adv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat. sic)

sic adv. așa: se pune în paranteze, în urma unui text citat, spre a nu considera ca eronată forma-i curioasă sau neprobabilă.

*sic, cuv. latin care înseamnă „așa” (V. conj. și 2) și se întrebuințează la citațiunĭ ca să nu creadă cititoru că e vre-o greșeală, ci că e chear așa (V. la răzlog).

sici³ s vz sic²

sit³ s vz sic²

sic (întocmai) adv.

sic («întocmai»)

sic (-curi), s. n. (Înv.) Foiță de alamă, paietă. Mag. sík (Tiktin; Gáldi, Dict., 158), cf. sb., slov., ceh. sik. – Der. șicui, vb. (înv., a auri, a acoperi cu aur).

sic s.n. (reg.) pământ care conține calcar sau silitră.

SIC, com. in jud. Cluj, situată în zona dealurilor Sicului; 2.697 loc. (2005). Piscicultură în iazuri și heleșteie. În arealul com. S. se află o rezervație ornitologică (biocomplexul acvatic „Stufărișurile de la Sic”), care constituie loc de pasaj pentru păsările migratoare. În satul S., menționat documentar în 1291, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică reformată), cu forme de tranziție de la arhitectura romanică la cea gotică, ce păstrează fragmente de picturi murale interioare din sec. 14, bisericile de lemn Sf. Ioan Gură de Aur (1707), cu decor sculptat și turn-clopotniță cu foișor pe pronaos, și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1731) și o biserică romano-catolică (1758-1795).

Sic (lat. „Așa, întocmai”) – cuvînt care se pune de obicei în paranteză, în mijlocul sau la sfîrșitul unui citat, după o anumită frază sau expresie, spre a arăta că reproducerea este strict textuală, cu toate particularitățile sau chiar cu greșelile din original.