SFĂNȚOAICĂ, sfănțoaice, s. f. (Învechit) Jumătate de sfanț (1). Copii voinici, rumeni, bucălați goneau cu ghiozdanele la școala din curtea bisericii, să plătească sfănțoaica pe lună dascălului Nicuță și să învețe a citi... a scrie. DELAVRANCEA, S. 217. A scos iar pungociul, i-a deschis băierile și a vărsat pe masă un pumn de mărunțiș: icusari... sfanți, sfănțoaice, firfirici și gologani. CARAGIALE, O. II 86. Ia seama să nu faci cheltuieli nebunești în astă-noapte... Fii măsurat... suie-te pîn’ la o sfănțoaică, o sfănțoaică și jumătate... nu mai mult. ALECSANDRI, T. 755.