SFORĂITURĂ, sforăituri, s. f. 1. Faptul de a sforăi, zgomot ritmic produs de sforăitul oamenilor și al animalelor. M-am trezit în sforăiturile cailor și în strigătele surugiului. GALACTION, O. I 108. Soldatul dormind cu gura căscată... lăsînd să se vadă în gulerul prea larg nodul beregatei, urcîndu-se și scoborînd spasmodic la fiecare sforăitură. C. PETRESCU, C. V. 28. 2. Fig. Vorbărie goală și pretențioasă.