sfințenie sf [At: PSALT. 50 / Pl: ~ii / E: sfinți¹ + -enie] 1 Atribut al divinității Si: (înv) sfinție (1). 2 Ideal de perfecțiune și de puritate desăvârșită Si: (înv) sfinție (2). 3 Exemplu desăvârșit al vieții creștine pe care îl oferă sfinții (10) Si: (înv) sfinție (3). 4 (Îlav) Cu (mare) (sau cea mai mare) ~ În mod cucernic Si: cu evlavie. 5 (Îal) Cu respect. 6 (Îal) În mod corect Si: cu exactitate, cu rigurozitate. 7 (Îal) Cu mare atenție. 8 Înzestrare cu har sfânt Si: sacrament, sacru, sacraliate. 9 Perfecțiune. 10 (Pex) Curățenie sufletească Si: puritate, (liv) sanctitate. 11 (Înv) Sfântă (65). 12 (Îrg; ccr; mpl) Obiecte, practici etc. cărora li se atribuie, în biserica creștină, însușiri divine. 13 (Csa) Demn de respect. 14 (Înv) Sfințire (7).