sfeștanie sf [At: NECULCE, L. 146 / V: (înv) ~ten~, sve~, sveșten~, (reg) ~estatină, șâș~^[1], sviș~, așe~, feștane, fe~, șiș~ / Pl: ~ii / E: slv освѧштєниѥ] Slujbă religioasă care constă în rugăciuni și din stropirea cu agheasmă, care se efectuează la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la cererea credincioșilor în diferite alte ocazii. corectat(ă)