SETOS, -OASĂ, setoși, -oase, adj. 1. Foarte însetat, chinuit de sete. Îndeseară ajunse, lihnit de foame și setos... într-un codru. ISPIRESCU, L. 262. ◊ Fig. Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ (Substantivat, rar) Țugulea zise setosului... ISPIRESCU, L. 323. 2. Fig. Avid, lacom; dornic de... Inimile noastre își recunosc zvîcnetul setos de lumină. VINTILĂ, O. 36. Îmi aduc aminte de mine, de omul setos de senzații. ANGHEL, PR. 105. S-a observat cu multă justețe că societatea romînă este una din cele mai setoase de schimbări. ALECSANDRI, S. 26.