setos¹, ~oasă [At: PSALT. 228 / V: (reg) ~teos, ~tios / Pl: ~oși, ~oase / E: sete + -os] 1-2 smf, a (Om) căruia îi este sete (1) Si: însetat, (îrg) sățios², secetos (6), (reg) sfăitos (1-2). 3 a (Fig; d. oameni sau d. manifestările lor; udp „de”) Care manifestă o poftă (nemăsurată, nepotolită), o dorință (arzătoare, intensă) (de ...) Si: avid, lacom, dornic, (îvr) secetos (7).