călin¹ sm [At: ALEXANDRI, T. 1609/ Pl: ~i / E: drr călină] 1 (Bot) Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini Si: călinar, gălușcă (Viburnum opulus). 2 (Bot; reg) Lemnu-vântului (Syringa josikaea). 3 (Bot; reg) Obligeană (Acorus calamus). 4 (Bot; reg) Hortensie (Hydrangea opuloides). 5 (Bot; reg) Lemn câinesc (Ligustrum vulgare) 6 Dans țărănesc, nedefinit mai îndeaproape. 7 Melodie după care se execută dansul călin¹ (6). 8 Melodie împreună cu dansul.

SERGIU, numele a 4 papi. Mai important: S. I (687-701). De origine siriană. A respins unele canoane ale Sinodului quinisext (al V-VI-lea) de la Constantinopol (691-692), fapt pentru care împăratul Iustinian II a încercat (fără succes) să-l aresteze și să-l ducă la Constantinopol. A pus capăt schismei din Aquileia și a introdus cântarea Agnus Dei în liturghia latină și procesiunea cu lumânări la sărbătorirea Întâmpinării Domnului (2 febr.). Canonizat.

Sergiu Prenume exclusiv masculin, Sergiu reproduce pe cale cultă un vechi nume gentilic roman Sérgius (fem. Sérgia era numele ginții), care în ciuda unor încercări de a-l explica (este uneori tradus prin „îngrijitor, slujitor, supraveghetor”) rămîne încă un mister din punct de vedere al originii și semnificației; ca multe alte nume romane, Sergius ar putea fi o influență a onomasticii etrusce. Numele este frecvent și în primele secole ale erei noastre; prin cultul unor martiri și sfinți pătrunde în onomasticonul creștin și se răspîndește în Europa. Actualul prenume occidental nu vine din latină, ci pe o cale mult mai ocolită; preluat de greci, Sergios ajunge la slavi, devine foarte popular la ruși datorită unui sfînt din sec. 14 și de la aceștia, prin influență cultă în epoca modernă, este preluat de francezi. Prin filieră slavă (mai ales răsăriteană), formele Serghie, Sărghie, Sîrghie apar și la noi cu multe secole în urmă, fără a fi însă frecvente; sub influența onomasticii occidentale în ultima vreme se generalizează forma Sergiu. ☐ Fr. Serge, it. Sergio, magh. Szergiusz, bg., rus. Serghei (cu hipoc. Serioja) etc. ☐ Compozitorii Serghei Rahmaninov, Serghei Sergheevici Prokofiev, poetul Serghei Aleksandrovici Esenin, regizorul Serghei Mihailovici Eisenstein etc.

AL GEORGE, Sergiu (1922-1981), indianist român. Lucrări despre cultura și civilizația indiană („Limbă și gîndire în cultura indiană”).

CĂLIN, Sergiu (n. 1923, București), inginer electrotehnician român. Prof. univ. la București. Studii, cercetări, lucrări de sinteză în domeniul regulatoarelor automate adaptive, extremale, multivariabile, numerice și al protecției prin relee.

CELIBIDACHE, Sergiu (1912-1996, n. Roman), dirijor, compozitor și pedagog român. Prof. univ. la Mainz. Stabilit în Franța. Interpretări vădind respectul pentru sensul profund al operei; promotor al fenomenologiei muzicale. Simfonii, un concert pentru pian. A dirijat pe toate marile scene ale lumii; director al mai multor orchestre de prestigiu (Berlin, 1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) și München (din 1979). Consecvent principiilor sale teoretice, refuză înregistrările de studio și comercializarea lor pe discuri.

COMISSIONA, Sergiu (1928-2005, n. București), dirijor român. Stabilit în S.U.A. A dirijat Orchestra Operei Române, orchestrele simfonice din Haifa, Göteborg, Baltimore, Stockholm ș.a.

CONDREA, Sergiu (1900-1982, n. Tulcea), inginer român. Prov. univ. la București. Lucrări, cercetări, invenții privind comprimarea benzii de frecvență a semnalelor de televiziune. Contribuții la analiza și sinteza rețelelor și sistemelor utilizate în telecomunicații.

DAN, Sergiu (1903-1976, n. Piatra Neamț), (pseud. lui S. Roman), scriitor român. Romane cu preferință pentru senzațional, erotism și melodramatic („Arsenic”, „Dragoste și moarte de provincie”, „Surorile Veniamin”) sau ale vieții evreilor sub ocupație („Unde începe noaptea”). Traduceri.

Serg/escu, -iu v. Serghie 8.