SERAFIM, serafimi, s. m. 1. (În concepția religioasă) Înger de grad superior (reprezentat, pe icoane, cu șase aripi). Gîndul că o asemenea frumusețe nepămîntească și gingașă, că ochii ei viorii de serafim ar putea să fie... pradă viermilor, îl făcea să se închircească în el însuși ca înjunghiat. CAMIL PETRESCU, O. II 233. Frumoasă ca un serafim. BOLINTINEANU, O. 377. 2. Prapur pe care sînt reprezentate chipuri de îngeri și care, după ritualul bisericii ortodoxe, se poartă la procesiunile funebre. Crucile, prapurile, sfeșnicele, serafimii, steagurile și năsălia... cu cari are să se ducă mortul la groapă. MARIAN, Î. 249.