serafim sm [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 314/19 / V: (înv) ~in, săr~ / S și: seraphim / Pl: ~i / E: slv сєрафимъ] 1 (În concepția creștină) Înger de rang superior, situat ierarhic între arhangheli și heruvimi. 2 Reprezentare iconografică a unui serafim (1). 3 (Reg) Prapur. 4 (Reg) Ripidă. 5 (Reg) Copil îmbrăcat în stihar, care ajută preotul în timpul servicului religios.