SENTIMENTALISM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendința de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile numai din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu. Fusese la Cernăuți la școală și se hrănise cu lecturi romanțioase, care dezlănțuiră în el un sentimentalism vaporos. CĂLINESCU, E. 58. A pune sentimentalism în relațiile de afaceri înseamnă a compromite și afacerile și sentimentul. REBREANU, R. II 47. Durerile imaginare au dispărut, falșul sentimentalism... dragostea aceea stupidă, etalată ca pe o tarabă, nu se mai vede. ANGHEL, PR. 185. ◊ Expr. A cădea în sentimentalism = a deveni sentimental. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osîndit mai dinainte să fie strivit de cei ce nu cunosc nici măcar din nume astfel de sentimentalisme romantice! REBREANU, R. I 22.