semnalizare sf [At: C. PETRESCU, C. V. 182 / Pl: ~zări / E: semnaliza] 1 Transmitere de semnale (1) (la distanță) Si: (rar) semnalare (4). 2 Comunicare făcută prin semnale (1) Si: semnalare (5). 3 (Teh) Ansamblu al operațiilor de producere, transmitere și recepție a unui semnal (1), care indică (la distanță) anumite comenzi sau ordine, date despre anumite situații normale sau anormale în funcționarea unor instalații etc. 4 (Ccr) Instalație pe un aerodrom, la o cale ferată, într-un port etc.cu ajutorul căreia se semnalizează (1). 5 (Fzl) Activitate a emisferelor cerebrale prin care diferiți stimuli, asociindu-se cu stimuli care declanșează anumite reflexe înnăscute, pot deveni semnale (22) ale acestor din urmă stimuli, declanșând aceleași reacții. 6 (Fzl; îs) Sistem de ~ Totalitate a semnalelor prin care organismul se pune în legătură cu mediul înconjurător, prin intermediul scoarței cerebrale. 7 (Fzl; îs) Primul sistem de ~ Activitate de semnalizare (5) legată de „semnalele directe”, adică de însușirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. 8 (Îs) Al doilea sistem de ~ Activitate de semnalizare (5) specifică oamenilor, legată de cuvinte, denumită de Pavlov semnale ale semnalelor directe Si: limbaj. 9-11 (Rar) Semnalare (1-3).