SEMIZEU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare (sau dintr-o zeiță și un muritor). Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. Mihai, întocmai ca semizeii cîntați de Homer, alerga prin tabăra turcească căutînd pre Sinan. BĂLCESCU, O. I 201.