SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIZÉU ~i m. (în mitologia antică) Persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană; erou. /semi- + zeu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIZÉU s.m. Erou mitologic născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. [< semi- + zeu, fr. demidieu, cf. it. semidio < lat. semideus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIZÉU s. m. (mit.) erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. (după fr. demi-dieu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

semizéu s. m. zeu
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink