SEMIOLOGÍE (< fr. s; gr. semion „semn” + logos „studiu”) s. f. 1. Parte a medicinei care se ocupă cu studierea și descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de la le pune în evidență. S. utilizează metode de investigație clinică (palpare, percuție, auscultație etc.) și de laborator. Sin. simptomatologie. 2. Denumire propusă de F. de Saussure pentru disciplina care să studieze „viața semnelor în sânul vieții sociale”, disciplină din care ar face parte și lingvistica, ca știință a semnelor constitutive ale limbajului. Ulterior s-a impus denumirea de semiotică.