SEMIOLOGIE (SEMIOTICĂ): s. f. (< fr. sémiologie, cf. gr. semeion „semn” + logos „știință”): știință care studiază funcțiile semnelor întrebuințate în cadrul vieții sociale. Termenul a fost creat de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure în 1916: acesta includea lingvistica („știința semnelor constitutive ale limbajului”) în s. și considera ramură a s. orice domeniu cercetat ca un sistem de semne care exprimă idei. 2. știință care se ocupă cu studiul general al semnelor, indiferent de natura acestora; știință care studiază geneza și funcționarea sistemelor de semne în natură și în societate (sub numele de semiotică), impusă prin lucrările filozofilor americani Ch. Peirce (1839-1914) și Ch. W. Morris (n. 1901).