SEMILUNĂ, (2) semiluni, s. f. 1. Parte a discului Lunii, în formă de semicerc, luminată de Soare în timpul uneia dintre fazele astrului; Luna privită în faza primului și a ultimului pătrar. 2. Semn simbolic al Islamului, reprezentând Luna în faza de creștere (în formă de seceră). ◊ Semiluna roșie = ramura musulmană a organizației internaționale a Crucii Roșii. ♦ Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. – Semi- + lună.

semilună sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ni, (înv) ~ne / E: semi- + lună cf fr demi-lune] 1 Parte a discului lunii în formă de semicerc (3), luminat de soare în timpul primului sau ultimului pătrar. Si: seceră (8). 2 Luna văzută în faza primului și a ultimului pătrar. Si:secerfă (9). 3 (Pan) Obiect, parte a unui obiect etc. care are formă de semilună (2). 4 (Șir de) obiecte, părți ale unor obiecte etc. care sunt dispuse în formă de semilună (2). 5 Semn simbolic al islamului, reprezentat de aspectul aparent al lunii în faza primului pătrar. 6 (Fig) Imperiul Otoman. 7 (Fig) Turci. 8 (Fig) Mahomedanism. 9 (Îs) ~ roșie Denumire dată de unele state musulmane asociațiilor corespunzătoare celor de cruce roșie. 10 Instrument de percuție întrebuințat în muzica gărzii ienicerilor turci.

SEMILUNĂ, semiluni, s. f. 1. Parte a discului Lunii, în formă de semicerc, luminată de Soare în timpul uneia dintre fazele astrului; Luna privită în faza primului și a ultimului pătrar. 2. Semn simbolic al islamismului reprezentând forma pe care o are Luna în faza primului pătrar. ♦ Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. – Semi- + lună.

SEMILUNĂ, semiluni, s. f. 1. Parte a discului lunii, în formă de semicerc, luminată în timpul uneia dintre fazele astrului; (sens curent) luna privită în faza primului și a ultimului pătrar. Era tîrziu de tot cînd apăru o semilună scînteietoare. BART, S. M. 80. Tot mai strident s-aud cîntînd cocoșii... Mă scol... Pe cer o semilună pală Și în ogradă numai fesuri roșii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 15. 2. Semn care reprezintă forma lunii în faza primului pătrar și care constituie simbolul islamismului. Pe roata cîrmei se răsfăța, roșu cu semiluna albă la mijloc, pavilionul Turciei. BART, S. M. 26. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vîrful unui minaret. TOPÎRCEANU, B. 28. ♦ Fig. Imperiul otoman, turcii; mahomedanismul. Stăvilarele romîne... stăteau străji neadormite la porțile Europei apusene și nu lăsau puterea semilunii să-și întindă mai departe valurile-i cotropitoare. VLAHUȚĂ, R. P. 22. Împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. EMINESCU, O. I 46. Niște triste rămășițe a acelor... oști ce muiaseră ambiția polonilor și ungurilor și înfruntaseră trufia semilunei. NEGRUZZI, S. I 29.

SEMILUNĂ s.f. 1. Jumătatea luminată a discului Lunii. 2. Semn simbolic al islamismului. ♦ (Fig.) Imperiul otoman; mahomedanismul. [< semi- + lună, după fr. demi-lune].

SEMILUNĂ s. f. 1. jumătatea luminată a discului Lunii. 2. (parte a unui) obiect în formă de semilună (1). ◊ (mar.) piesă semicirculară care se fixează pe coloana bompresului. 3. semn simbolic al islamismului. ◊ (fig.) Imperiul Otoman; mahomedanismul. (după fr. demi-lune)

SEMILUNĂ ~i f. 1) Aspect al Lunii în faza primului și ultimului pătrar, văzută în formă de seceră. 2) Semn simbolic al islamismului. 3) fig. art. Imperiul Otoman. /semi- + lună

semilună f. 1. jumătatea discului luminat al lunei; 2. insigniile sau stema imperiului otoman pe steaguri; 3. fig. Turcia: Semiluna fu învinsă de Cruce.

*semilúnă f. pl. ĭ. Jumătate de lună (din cer), craĭ noŭ, luna luminată pe jumătate. Emblema islamizmuluĭ (în vîrfu minaretelor și steagurilor). Fig. Turcia saŭ altă putere musulmană: semiluna fu învinsă de cruce.

semilună s. f., g.-d. art. semilunii; (simboluri islamice) pl. semiluni

semilună s. f., g.-d. art. semilunii; (simboluri islamice) pl. semiluni

semilună s. f., g.-d. art. semilunii; (simboluri ale islamismului) pl. semiluni

semilună

SEMILUNĂ s. v. imperiul otoman, poartă.

SEMILÚNĂ (< semi- + lună) s. f. 1. Aspect al Lunii aflate în primul sau în ultimul pătrar, când partea sa luminată de Soare se vede sub forma unui semincerc. 2. Semn simbolic al Islamului reprezentând Luna în faza de creștere, în formă de „seceră”. ♦ (Fam.) Imp. Otoman; mahomedanismul. S. roșie = ramura musulmană a Organizației Internaționale a Crucii Roșii și Semilunei Roșii; numele a fost adoptat în 1906 la solicitarea Imp. Otoman, deoarece simbolul crucii nu era considerat oportun pentru țările musulmane. Utilizează ca simbol semiluna, în rest are aceleași reguli și atribuții ca Crucra Roșie, cu care colaborează în situații de urgență, pentru ajutorarea victimelor unor dezastre sau în programele de cooperare internațională.