6 intrări
79 de definiții
din care- explicative (44)
- morfologice (15)
- relaționale (12)
- etimologice (2)
- specializate (2)
- enciclopedice (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
semeni2 vt [At: A I, 34 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg; c. i. pereți) A unge cu pământ.
semeni1 vt [At: CHEST. II, 237/345 / Pzi: ? / E: ns cf semăna2] (Reg; c. i. șindrilă) A reteza pentru a avea aceeași mărime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sémenĭ m. pl. V. seamăn 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEAMĂN, semeni, s. m. (în forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: semen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEMĂNA2, semăn, vb. I. Intranz. 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ◊ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. 2. A părea, a arăta, a face impresia de... – Lat. similare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEMĂNA2, semăn, vb. I. Intranz. 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ◊ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. 2. A părea, a arăta, a face impresia de... – Lat. similare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SEMĂNA1, semăn, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța. ♦ (Înv.) A pune în pământ, a îngropa. ♦ (Pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul Nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi. 3. Fig. A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. – Lat. seminare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEMEN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEMEN1 s. m. v. seamăn.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEMEN1 s. m. v. seamăn.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMEN1 s. m. v. seamăn.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
samăna vt vz semăna1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sămăna2 v vz semăna2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sămăna1 v vz semăna1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seamăn, ~ă smf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 335/9 / V: semen sm, (rar) semene sf, (reg) semin / Pl: semeni, semene / E: pvb semăna2 cf lat similis] 1 Ființă, obiect etc. care seamănă (și se potrivește) perfect cu o altă ființă, cu un alt obiect etc. Si: pereche, (pop) potrivă. 2-3 (Îljv) Fără (de) ~ (Care este) de necomparat (prin calitate, dimensiune, intensitate etc.) cu altceva similar Si: incomparabil, inegalabil, neasemănat. 4-5 (Îal; pex) (Care este) cu totul deosebit Si: extraordinar, nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaipomenit. 6 (Îe) A nu(-și) (mai) avea (sau a nu-și afla) ~ (pe sau, rar, în lume) A nu se putea compara cu nimic datorită însușirilor pe care le posedă Si: a fi unic. 7 (Nob) Înfățișare. 8 (De obicei urmat de un aps) Ființă (umană) considerată din punctul de vedere al apartenenței la aceeași specie, categorie, grup etc. Si: aproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semăna1 vt [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (pop) sam~ (Pzi: samăn și samen), săm~, (îvr) ~mena, ~mâna / Pzi: 1 semăn și (pop) seamăn, (reg) seamen, 2 semeni și (reg) semini, seamini, 3 seamănă, 4 semănăm, 5 semănați, seamănă / E: ml seminare] 1 (Fșa; c. i. semințe) A pune sau a arunca în pământ (pregătit), pentru a face să încolțească, să se dezvolte și să rodească. 2 (C. i. terenuri agricole) A pune semințele necesare unei culturi Si: a însămânța, (pop) a pune, (reg) a sămânța. 3 (Pop; c. i. persoane) A arunca boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 4 (Rar; pex) A planta. 5 (Îvr) A îngropa. 6 (Îvr; îf sămăna) A zămisli. 7 (Pan; de obicei la participiu) A arunca în toate părțile Si: a împrăștia, a presăra, a risipi. 8 (Rar; fig; c. i. idei, principii, teorii, metode etc.) A propaga. 9 (Rar; fig; c. i. învățături morale, concepții, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) A propovădui (1). 10 (Fig; c. i. stări, sentimente etc. de ură, de spaimă etc., împrejurări nefavorabile etc.) A împrăștia, provocând efecte negative, nenorociri, necazuri etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semăna2 vi [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: (pop) săm~ (Pzi: samăn și samen, 2 sameni, 3 samănă și samână), (înv) ~mina / Pzi: 1 semăn și (pop) seamăn, (reg) semen, 2 semeni, 3 seamănă și (reg) seamână, 4 semănăm, 5 semănați, 6 seamănă / E: ml similare] 1 (De obicei udp „cu”) A avea înfățișarea, trăsături sau unele caracteristici, calități, defecte etc. (foarte) asemănătoare sau identice cu cele ale unei persoane, ale unei ființe, ale unui obiect etc. Si: a aduce, a se asemăna, a se asemui, a se apropia, (pop) a se lovi, (îrg) a se răduce1 (1), (înv) a se arăduce, a se închipui, a se podobi (1), (reg) a se cumpăni, a semeri2 (4). 2 (De obicei udp „a” sau prin c „că”, îvp, „ca și cum”, „cum ca”) A da impresia de ... 3 (De obicei udp „a” sau prin c „că”, îvp, „ca și cum”, „cum ca”) A părea1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semâna v vz semăna1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semen1 sm [At: ANTIPA, P. 486 / Pl: ~i / E: nct] Bară de oțel folosită la pescuitul pe sub gheață, la tăierea copciilor și la desprinderea blocurilor de gheață Si: ghin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semen2 sm vz seamăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semen-contra s [At: MAN. SĂNĂT. 160/10 / E: fr semen-contra] (Med) Pulbere din bobocii uscați ai unor specii de pelin (Artemisia), folosită în tratarea ascaridiozei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semena v vz semăna1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semene sf vz seamăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semin sm vz seamăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semina v vz semăna2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEAMĂN, semeni, s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: semen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SEMĂNA1, semăn, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța. ♦ (Înv.) A vârî în pământ, a îngropa. ♦ (Pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi. 3. Fig. A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. – Lat. seminare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SEMEN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAMĂN s. m. v. seamăn.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEAMĂN, semeni, s. m. (Mai ales la pl.) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om. Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, cum nu mai este altul. Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a nu avea pereche, asemănare, a nu mai exista altul la fel. Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. – Variante: (regional) samăn (SADOVEANU, O. VIII 174), semen (SADOVEANU, E. 194) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMĂNA2, semăn și seamăn, vb. I. Intranz. 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu cineva; a se asemui, a se asemăna, a aduce cu cineva. Nu semănau amîndouă surorile. Fiecare era frumoasă în felul ei. VLAHUȚĂ, O. A. I 108. Azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. Nu voi vorbi... nici de farmecul ochilor ei, nici de glasul ei ce semăna cu suspinul amorului, nici de a ei talie mlădioasă. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) = a semăna mult cu altul, a fi leit altul. Îmi seamănă mie... bucățică tăietă. ALECSANDRI, T. I 173. ◊ Refl. reciproc (Cu pronunțare regională) Sîntem amîndoi prietini și tovarăși de 30 de ani; ne-am deprins unul cu altul, ne sămănăm în toate, parc-am fi făcuți tot pe-un calup. ALECSANDRI, T. 1231. 2. A părea, a arăta că..., a da impresia de... Băiatul nu e așa prost cît seamănă. NEGRUZZI, S. I 65. El sta înfipt pe șea și atît de neclintit, încît omul și dobitocul semănau un trup, un centaur. id. ib. 42. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «a» și indicînd obiectul comparației) Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare și terfelite de bucate, încît nu mai semăna a haine puse pe om. ISPIRESCU, L. 40. Armele să-ți oțelești, Hainele să-ți priminești, Ca să pari un biet sărac, Să nu semeni a Novac. ALECSANDRI, P. P. 144. La tulpina nucului Cîntă muma cucului, Și mai sus, pe vîrf de nuc, Îmi cîntă drăguțul cuc: Unde-l auz, Mă usuc, Parcă seamăn a pierdut. TEODORESCU, P. P. 345.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMĂNA1, semăn, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică planta în discuție sau ogorul plantat) A pune sau a arunca (cu mîna sau cu mașini speciale) sămînța în pămîntul pregătit, pentru a face să încolțească și să rodească; a însămînța. Să-mi dați de semănat borceag, mei, lucernă chiar, orz, ovăz și puțin porumb. MIHALE, O. 83. Grădinarul îl învață cum... să semene flori. ISPIRESCU, L. 164. Cine seamănă vînt culege furtună sau semeni cenușă, iese pulbere sau cînd semeni spini nu poți s-aduni smochine (= rău faci, rău găsești). Răsare unde nu-l semeni, se spune despre acela care apare deodată într-un loc unde prezența lui nu e nici așteptată, nici dorită. ◊ Fig. Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ Absol. Tot ară și seamănă, Și din gură blas temă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377. (Expr.) Seamănă, dar nu răsare v. răsări. 2. Fig. A propaga idei dăunătoare, a răspîndi zvonuri false, a lăsa în urma sa un rău, o nenorocire. Apele vin mai mari ca niciodată, surprinzînd oamenii și semănînd în drumul lor prăpădul. BOGZA, C. O. 101. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să ridicăm stavili, să semănăm zavistia și ura și să însuflăm lăcomia... prăzilor. RUSSO, O. 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMEN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vîrf ascuțit și cu mîner de lemn, întrebuințat de pescari la spargerea gheții.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEAMĂN semeni m. Persoană care este la fel cu alta. ◊ Fără (de) ~ fără asemănare; neasemuit. A nu (mai) avea ~ (pe lume) a nu (mai) avea asemănare; a nu (mai) avea pereche (pe lume). [Var. semen] /Din a semăna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SEMĂNA1 seamăn tranz. 1) (semințe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolți și a crește); a însămânța. ~ grâu. ◊ Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecințele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presăra cu semințe de cereale dorind fericire în Noul An. 3) fig. A împrăștia uniform pe o suprafață. ~ flori în calea cuiva. 4) fig. (idei, gânduri, intrigi etc.) A face să devină cunoscut unui cerc larg de persoane; a răspândi; a propaga. /<lat. seminare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SEMĂNA2 seamăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a se asemăna; a se asemui. Seamănă cu fratele său. ◊ ~ ca două picături de apă a avea foarte multe trăsături comune. 2) A avea aparența (de); a fi în aparență; a da semne (de); a părea; a se arăta. /<lat. similare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. /v. a semăna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sămănà v. V. semăna.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seamăn m. 1. care este asemenea sieș, aproapele: iubiți pe semenii voștri; 2. se zice de lucruri sau de ființe asemenea: n’are seamăn pe lume AL. [Lat. SIMILIS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semănà v. 1. a pune semânța în pământ ca să răsară și să producă fruct: seamănă grâu; 2. fig. a răspândi, a întinde: a semăna calea cu roze, a semăna vrajbă. [Lat. SEMINARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semănà v. a fi asemenea: seamănă cu tată-său. [Lat. SIMILARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sámăn V. seamăn și semăn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) seámăn v. tr. V. semăn 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) seámăn m., pl. sémenĭ (lat. simĭlis, asemenea. V. semăn 2). Care seamană cu tine, aproapele tăŭ, om: ĭubește-l pe seamănu tăŭ ca pe tine însuțĭ, semeniĭ noștrĭ. Fără seamăn, fără egal, fără asemănare, fără păreche, fără potrivă: un viteaz fără seamăn. A nu avea seamăn, a nu avea egal, a-ĭ întrece pe toțĭ. – Și fem., pl. semene: semenele noastre. Fals semen în L. M. Cp. cu geamăn, geamăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
3) seámăn V. intr. V. semăn 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) sémăn (Munt.) și seámăn (Trans.), a semăná v. intr. (lat similo, similare, id.; pv. sp. sembrar, fr. sembler. V. seamăn 1, asemăn, simulez). Am asemănare, par a fi, par’că sînt, mă potrivesc în formă, în caracter, în sunet: cînele seamănă a lup (saŭ cu lupu), acest copil seămănă luĭ tata-su (saŭ cu tată-su), aceste cîntece seamănă între ele. Seamănă dar nu răsare, se zice în glumă despre o persoană care, Intr’o privință, seamănă cu alta maĭ distinsă, dar se deosebește în colo. De ex.: Acest copil seamănă cu Dante!. Răspuns: Seamănă (pin aluz. la semăn 1), dar nu răsare! – În est samăn, samenĭ, samănă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) sémăn (Munt.) și seámăn (Trans.), a semâná v. tr.(lat. sémino, semináre, id.; it. seminare, pv. semnar, fr. semer, sp. sembrar, pg. semear. V. seminar). Pun sămînța în pâmînt ca să răsară: el seamănă grîŭ, tu semeni un cîmp. Fig. Răspîndesc: a semăna discordie. Fac din ainte: seamănă la tinereță ca să aĭ ce să culegĭ la bătrineță. V. plantez, însemînțez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
seamăn (fără ~) loc. adj., loc. adv. (frumusețe ~, frumoasă ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
semăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semăn, 2 sg. semeni, 3 seamănă; conj. prez. 1 sg. să semăn, 3 să semene; imper. 2 sg. afirm. seamănă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
semen (persoană; drug de fier) s. m., pl. semeni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!seamăn (fără ~) loc. adj., loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
semăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semăn, 2 sg. semeni, 3 seamănă; conj. prez. 3 să semene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!semen (persoană, drug de fier) s. m., pl. semeni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
seamăn/semen (persoană, asemănare) s. m., (persoane) pl. semeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semăna (a însămânța, a avea trăsături comune) vb., ind. prez. 1 sg. semăn, 3 sg. și pl. seamănă; conj. prez. 3 sg. și pl. semene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semen (persoană, asemănare) v. seamăn
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semen (drug de fier) s. m., pl. semeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
seamănă (v. semăna)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
semăna (ind. prez. 1 sg. semăn, 3 sg. și pl. seamănă)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
seamăn (fără seamăn).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
semăn (grâu, semăn cu mama), semeni 2, seamănă 3, semene 3 conj., semănător adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
semen, -ni (semenul tău).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMĂNA vb. 1. (AGRIC.) a însămânța, (prin Mold. și Olt.) a sămânța. (Au ~ orzul.) 2. (AGRIC.) a pune. (Când ~ porumbul?) 3. v. răspândi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMĂNA vb. v. difuza, împrăștia, îngropa, planta, populariza, propaga, propovădui, pune, răsădi, răspândi, sădi, transplanta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMĂNA vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a se asemui, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (~ cu sora lui.) 2. v. părea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMEN s. (TEHN.) ghin. (~ pentru tăierea copcilor în gheață.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~ul!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMĂNA vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a se asemui, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (~ cu sora lui.) 2. a arăta, a părea. (~ a fi mai mult o proză versificată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semăna vb. v. DIFUZA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNGROPA. PLANTA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. PUNE. RĂSĂDI. RĂSPÎNDI. SĂDI. TRANSPLANTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMĂNA vb. 1. a însămînța, (prin Mold. și Olt.) a sămînța. (Au ~ orzul.) 2. a pune. (Cînd ~ porumbul?) 3. a împrăștia, a presăra, a răspîndi, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMEN s. (TEHN.) ghin. (~ pentru tăierea copcilor în gheață.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
semăna (-eamăn, -at), vb. – 1. A însămînța. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A răspîndi, a propaga. – Var. Mold. sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. Lat. sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), cf. it. seminare, prov. semenar, fr. semer, sp. sembrar, port. semear. – Der. semănat, s. n. (însămînțare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundență); semănător, s. m. (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, s. f. (femeie care seamănă, mașină agricolă care seamănă); semănătură, s. f. (însămînțare, loc semănat). – Cf. sămînță.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
semăna (-eamăn, -at), vb. – 1. A se asemui, a avea asemănăre. – 2. A părea, a arăta. – Var. Mold. sămăna. Mold. seamin, siminare. Lat. sĭmĭlāre (Pușcariu 1504; REW 7925), cf. it. (somigliare), prov., cat. semblar, fr. sembler, sp. (semejar), port. (semelhar). Cf. și Sneyders de Vogel, Les mots d’identité dans les langues rom., Groningen 1947, 113-18. Der. seamăn, s. n. (asemănare), deverbal (după REW 7928 din lat. sĭmĭlis); semen, s. m. (aproapele), sing. reconstituit după pl. semeni al cuvîntului anterior; semănător, adj. (al fel, comparabil). – Cf. asemăna. – Din rom. provine rut. samanaty (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
semeni1, semenesc, vb. IV (reg.; despre șindrilă) a reteza pentru a avea aceeași mărime.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
semeni2, semenesc, vb. IV (reg.; despre perete) a unge, a tencui cu pământ.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Semen, -ea, -escul, -i, v. Seman II 1.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ut sementem feceris, ita metes (lat. „Cum vei semăna, așa vei culege”) – Cicero a fost marele furnizor de proverbe al antichității romane, așa cum după Renaștere au fost Shakespeare pentru Anglia, Molière și La Fontaine pentru Franța. Dictonul citat se găsește în De oratore (Despre orator – II, 65, 361). Tradus în numeroase limbi, a devenit proverb universal. Noi spunem: ceea ce vei semăna, aceea vei secera – adică cum vei munci, așa vei dobîndi. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a semăna ca două picături de apă expr. a semăna perfect.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a semăna vrajbă / zâzanie expr. a învrăjbi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT39) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT39) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M28) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M26) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
semăna, semănverb
- 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Nu semănau amîndouă surorile. Fiecare era frumoasă în felul ei. VLAHUȚĂ, O. A. I 108. DLRLC
- Azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. DLRLC
- Nu voi vorbi... nici de farmecul ochilor ei, nici de glasul ei ce semăna cu suspinul amorului, nici de a ei talie mlădioasă. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
- A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Îmi seamănă mie... bucățică tăietă. ALECSANDRI, T. I 173. DLRLC
- (Cu pronunțare regională) Sîntem amîndoi prietini și tovarăși de 30 de ani; ne-am deprins unul cu altul, ne sămănăm în toate, parc-am fi făcuți tot pe-un calup. ALECSANDRI, T. 1231. DLRLC
-
-
- 2. A părea, a arăta, a face impresia de... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Băiatul nu e așa prost cît seamănă. NEGRUZZI, S. I 65. DLRLC
- El sta înfipt pe șea și atît de neclintit, încît omul și dobitocul semănau un trup, un centaur. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
- Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare și terfelite de bucate, încît nu mai semăna a haine puse pe om. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
- Armele să-ți oțelești, Hainele să-ți priminești, Ca să pari un biet sărac, Să nu semeni a Novac. ALECSANDRI, P. P. 144. DLRLC
- La tulpina nucului Cîntă muma cucului, Și mai sus, pe vîrf de nuc, Îmi cîntă drăguțul cuc: Unde-l auz, Mă usuc, Parcă seamăn a pierdut. TEODORESCU, P. P. 345. DLRLC
-
etimologie:
- similare DEX '09 DEX '98 NODEX
semăna, semănverb
- 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil pentru a o face să încolțească și să răsară. DEX '09 DLRLC NODEX
- Să-mi dați de semănat borceag, mei, lucernă chiar, orz, ovăz și puțin porumb. MIHALE, O. 83. DLRLC
- Grădinarul îl învață cum... să semene flori. ISPIRESCU, L. 164. DLRLC
- Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. DLRLC
- Tot ară și seamănă, Și din gură blastemă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377. DLRLC
- 1.1. A pune în pământ. DEX '09sinonime: îngropa
- 1.2. A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul Nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. DEX '09 NODEX
- A semăna flori în calea cuiva. NODEX
-
- Cine seamănă vânt culege furtună sau semeni cenușă, iese pulbere sau când semeni spini nu poți s-aduni smochine = rău faci, rău găsești. DLRLC
- Răsare unde nu-l semeni, se spune despre acela care apare deodată într-un loc unde prezența lui nu e nici așteptată, nici dorită. DLRLC
- Seamănă, dar nu răsare. DLRLC
- Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecințele unor fapte de-ale sale. NODEX
-
- 3. A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. DEX '09 DLRLC NODEX
- Apele vin mai mari ca niciodată, surprinzînd oamenii și semănînd în drumul lor prăpădul. BOGZA, C. O. 101. DLRLC
- Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să ridicăm stavili, să semănăm zavistia și ura și să însuflăm lăcomia... prăzilor. RUSSO, O. 30. DLRLC
-
etimologie:
- seminare DEX '09 DEX '98 NODEX
semen, semenisubstantiv masculin
- 1. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. DEX '09 DLRLCsinonime: ghin
etimologie:
- DEX '09
semen, semeni / seamăn, semenisubstantiv masculin
- 1. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om); pereche potrivită. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. DLRLC
- Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. DLRLC
- El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. DLRLC
- comentariu Pentru acest sens se folosește forma semen. DEX '09
- Fără (de) seamăn = fără asemănare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: extraordinar neasemuit
- Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. DLRLC
-
- A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. DLRLC
- O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. DLRLC
- Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. DLRLC
-
-
etimologie:
- semăna DEX '09 DEX '98 NODEX