seamăn, ~ă smf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 335/9 / V: semen sm, (rar) semene sf, (reg) semin / Pl: semeni, semene / E: pvb semăna² cf lat similis] 1 Ființă, obiect etc. care seamănă (și se potrivește) perfect cu o altă ființă, cu un alt obiect etc. Si: pereche, (pop) potrivă. 2-3 (Îljv) Fără (de) ~ (Care este) de necomparat (prin calitate, dimensiune, intensitate etc.) cu altceva similar Si: incomparabil, inegalabil, neasemănat. 4-5 (Îal; pex) (Care este) cu totul deosebit Si: extraordinar, nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaipomenit. 6 (Îe) A nu(-și) (mai) avea (sau a nu-și afla) ~ (pe sau, rar, în lume) A nu se putea compara cu nimic datorită însușirilor pe care le posedă Si: a fi unic. 7 (Nob) Înfățișare. 8 (De obicei urmat de un aps) Ființă (umană) considerată din punctul de vedere al apartenenței la aceeași specie, categorie, grup etc. Si: aproape.