SEDIȚIOS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. seditieux, lat. seditiosus.

sedițios, ~oasă [At: NEGULICI / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr séditieux] (Liv; d. oameni sau d. manifestările, acțiunile etc. lor) 1 a Care instigă la revoltă Si: agitator, ațâțător, instigator, provocator (1), răzvrătitor, tulburător. 2 a (D. oameni) Răzvrătit (1). 3 av (Rar) În mod răzvrătitor.

SEDIȚIOS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. séditieux, lat. seditiosus.

SEDIȚIOS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. De răzvrătire, care îndeamnă la răzvrătire. Strigăte sedițioase.

SEDIȚIOS, -OASĂ adj. Care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. ♦ Răzvrătit. [Pron. -ți-os. / cf. fr. séditieux, lat. seditiosus].

SEDIȚIOS, -OASĂ adj. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. (< fr. séditieux, lat. seditiosus)

SEDIȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) livr. Care îndeamnă la sedițiune. [Sil. -ți-os] /<fr. séditieux

sedițios a. 1. care ia parte la o sedițiune; 2. care împinge la sedițiune: strigăte sedițioase.

*sedițiós, -oásă adj. (lat. seditiosus). Doritor de sedițiune, îndemnător la sedițiune. Adv. În mod sedițios.

sedițios (livr.) (desp. -ți-os) adj. m., pl. sedițioși; f. sedițioasă, pl. sedițioase

sedițios (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. sedițioși; f. sedițioasă, pl. sedițioase

sedițios adj. m. (sil. -ți-os), pl. sedițioși; f. sg. sedițioasă, pl. sedițioase

SEDIȚIOS s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

SEDIȚIOS adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

sedițios adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

sedițios s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.