12 definiții pentru «sediu»   declinări

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. — Din it. sedio.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sédiu [diu pron. diu] s. n., art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (-di-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU s. 1. v. reședință. 2. v. local.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU s. v. centru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU ~i n. 1) Loc unde își desfășoară activitatea o organizație sau o instituție. 2) fig. Centru de conducere și de propagare a unor idei și influențe; focar. [Sil. se-diu] /<lat. sedium, it. sedio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU s.n. Loc, clădire unde funcționează de obicei o instituție publică sau o organizație de masă. ♦ (Fig.) Centru, focar. [Pron. -diu. / < it. sedio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU s. n. 1. loc, clădire unde își desfășoară activitatea o instituție, o organizație etc. 2. (fig.) centru, focar. (< it. sedio, lat. sedium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sédiu s. n. [-diu pron. -diu], art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (sil. -di-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sediu n. locul unde rezidă un tribunal, un guvern, o administrațiune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*sédiŭ n. (format după a-sediŭ; fr. siege, it. seggio, din răd. sed, ca și șed, ședință, rezidență). Rezidentă, scaun, domiciliŭ, locu obișnuit de adunare al uneĭ societățĭ, al unuĭ tribunal, al unuĭ guvern ș.a. Fig. Centru: sediu holereĭ e în India, creĭeru e sediu cugetăriĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

SEDIU DE POLIȚIE bază, curcănărie, polente, presă, Presa Mare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink