secundant, ~ă smf [At: PRAVILA (1778), 57/9 / V: ~con~ / Pl: ~nți, ~e / E: ger Sekundant, lat secundans, -ntis] 1 (Mai ales sm) Martor înarmat, cu atribuția de a veghea la respectarea regulilor de către adversar în timpul duelului. 2 (Spc; mai ales sm) Martor într-un duel Si: (nob) secundan (4). 3 Persoană care secundează (1) pe cineva Si: ajutor, asistent, (îvr) secundator. 4 (Spc) Secund¹ (7). 5 (Muz; rar) Acompaniator. 6 Persoană (sau echipă) care, într-o cursă sportivă (ciclism, alergări, canotaj etc.), urmărește îndeaproape adversarul.