SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Geom.) Porțiune dintr-un plan, limitată de două raze concurente și de arcul unei curbe cuprins între aceste raze. 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață. Aleele erau zvîntate și soarele tăia sectoare luminoase, proaspete, în toate părțile. CAMIL PETRESCU, U. N. 94. ♦ Zonă de acțiune a unei unități militare, porțiune limitată pe un front de război. Sectorul nostru e aproape, trei kilometri în linie dreaptă, prin pădure. C. PETRESCU, Î. II 16. La vreo treizeci de metri în stînga, începe sectorul căpitanului Cervenco. REBREANU, P. S. 92. ◊ Sector mort = suprafață care nu intră în raza proiectilelor, care este ferită de loviturile acestora. ♦ (Învechit) Subîmpărțire administrativă (mai ales într-un oraș), constituind o unitate administrativă; (astăzi) raion. 3. Compartiment, domeniu sau ramură în cadrul unei activități, al unei instituții etc. Sînt secretar de sector și m-am lăudat mereu cu oamenii mei. DAVIDOGLU, M. 62. Producția, în toate sectoarele, e în plină creștere. STANCU, U.R.S.S. 158.